CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 456 / 2016

Dosar nr. 386 / 2016

AVIZ

referitor la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea articolului 9 din Ordonanţa nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Analizând propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea articolului 9 din Ordonanţa nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B172 din 14.04.2016,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Propunerea legislativă are ca obiect modificarea şi completarea art.9 din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul stabilirii unor termene mai scurte pentru încheierea şi comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii în cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute la art.8 alin.(1).

Prin conţinutul său normativ, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. La titlu, pentru rigoarea redactării, expresia „articolului 9 din Ordonanţa nr.15/2002” trebuie înlocuită cu sintagma „art.9 din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002”.

3. Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, partea introductivă a articolului unic trebuie reformulată, astfel:

„Articol unic. - Articolul 9 din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.468 din 1 iulie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:”.

4. La alin.(4) astfel cum este propus la pct.1, semnalăm că instituirea termenului în care poate fi încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii în cazul lipsei rovinietei valabile trebuie să aibă în vedere şi dispoziţiile alin.(6), potrivit cărora procesul-verbal se încheie după identificarea contravenientului utilizator român sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Prin urmare, norma propusă prin proiect, potrivit căreia termenul de încheiere al procesului-verbal începe să curgă de la data la care utilizatorul a circulat fără rovinietă valabilă, nu este corelată cu dispoziţia, rămasă nemodificată, din cuprinsul alin.(6).

Având în vedere că soluţia legislativă propusă prin proiect are ca efect instituirea unui termen special de prescripţie a aplicării sancţiunii în cazul lipsei rovinietei valabile, în raport cu termenul general de 6 luni prevăzut la art.13 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, pentru un plus de rigoare în reglementare, apreciem că stabilirea respectivului termen ar trebui să se realizeze prin modificarea alin.(6). În acest sens, textul ar putea să prevadă că încheierea procesului-verbal se face după identificarea contravenientului utilizator român sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data săvârşirii faptei. În ceea ce priveşte termenul propus, precizăm ca acesta trebuie să fie un termen rezonabil, care să poată fi respectat de către agenţii constatatori, ţinând seama de specificul constatării contravenţiilor în acest domeniu.

Menţionăm că, potrivit soluţiei legislative propuse prin proiect, termenul special de prescripţie a aplicării sancţiunii are în vedere doar contravenţia prevăzută la art.8 alin.(1), nu şi pe cea prevăzută la art.8 alin.(1¹). De altfel, momentul de la care poate fi aplicată sancţiunea pentru această din urmă contravenţie este stabilit în cuprinsul art.9 alin.(7).

Pe de altă parte, pentru o mai bună sistematizare a normelor, ţinând seama de observaţiile de mai sus, dispoziţiile de modificare a alin.(6) şi (8) trebuie prevăzute în cuprinsul unui singur punct, cu următoarea parte dispozitivă:

„1. Alineatele (6) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:”.

Pe cale de consecinţă, partea dispozitivă a actualului pct.2 trebuie eliminată, iar actualul pct.3 va deveni pct.2.

5. La alin.(8¹), astfel cum este propus la actualul pct.3, semnalăm că expresia „actul doveditor al lipsei rovinietei” nu este suficient de clară, întrucât din redactare nu rezultă care este respectivul „act” şi de cine este el întocmit. Prin urmare, expresia trebuie reanalizată şi reformulată în mod corespunzător.

6. La art.8 alin.(8²), propus la actualul pct.2, precizăm că situaţiile avute în vedere de text ‑ încheierea şi, respectiv, comunicarea procesului-verbal după termenele stabilit prin proiect - au ca efect prescripţia aplicării sancţiunii şi, respectiv, prescripţia executării sancţiunii, potrivit art.13 alin.(1) şi al art.14 alin.(1)  din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, astfel încât instituirea sancţiunii „nulităţii de drept” a procesului-verbal nu este necesară. Propunem, de aceea, eliminarea din proiect a normei propuse pentru alin.(8²) sau înlocuirea textului propus cu dispoziţii privind incidenţa prevederilor art.13 alin.(1) şi al art.14 alin.(1)  din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 în cazul nerespectării respectivelor termene.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş  ILIESCU

Bucureşti

Nr.